Gelozia și dragostea

gelozia si dragostea

Problema geloziei este foarte actuală astăzi. Se pare că gelozia se întâmplă la toți oamenii pe aceeași schemă asemănătoare. Ea se sprijină pe doi piloni. Primul – cel mai principal – setea de posesie. Al doilea – frica de a fi prostul înșelat. Poate fi evidențiată și al treilea – mai puțin frecvent – a face rost de dreptul de a judeca și de a pedepsi partenerul „vinovat“. Anume acest amestec de teamă, furie și judecată și easte numit gelozie. Și, uneori, din păcate, dragoste.

Alții spun – dacă este gelos, înseamnă că mă iubește. Tu, de asemenea, crezi în asta? Dacă crezi în asta, că partenerul te iubește, pentru că este gelos, este timpul să te gândești foarte bine – ce înseamnă, de fapt, iubirea pentru tine? Dependență și control? Sau, poate, agresivitate și frică? Interesantă „iubire“! Și apoi oamenii rămân surprinși și se întreabă: „De ce se comportă el așa de rău cu mine… „Te iubește“…”

Gelozia și setea de posesie

dbddababdadaeEste cea mai comună formă de gelozie. Motivul ei devin anticipația și speranța fericită, care sunt atribuite partenerului. Ne putem imagina acest lucru ca un tunel în viitor, pe care și-o desenează în minte gelosul. În acest tunel, el se bucură anticipat de o viață concretă cu partenerul său, care este plăcută anume pentru el. Și apoi, când comportamentul partenerului nu satisface aceste așteptări, sau chiar mai rău – le distruge, atunci teama de a pierde viitorul imaginar îl face pe omul gelos să se enerveze și să fie capricios – adică el devine gelos.

Mai simplu spus, gelozia aici este refuzul de a pierde partenerul „său“, refuzul de a se întâlni viitorul necunoscut și, prin urmare, înfricoșător. O astfel de frică acoperă mai puternic anume persoanele cu lipsă de autosuficiență și de independență – acei oameni, care nu se pot baza în această viață pe ei înșiși.

Când vorbim de această lipsă de independență – nu avem în vedere numaidecât una materială. Aa se poate manifesta mult mai dramatic la nivel psihologic. Adică, chiar și o persoană, care este independentă din punct de vedere financiar, poate fi „nevoiaș“ și dependent – și, prin urmare, și gelos din punct de vedere spiritual. Anume de aceste calități ale unor persoane se folosesc tot felul de Alfonso și femei, care manipulează cu gelozia victimei sale.

Acest tip de gelozie poate include, de asemenea, refuzul de a face față propriilor frici de singurătate și de senzația, când ți se pare că nu-i trebuiești nimănui. Dacă astfel de sentimente s-au înrădăcinat deja în minte și în suflet, gelozia poate lucra aici fără probleme, absorbind o parte semnificativă a puterii personale. În practică, pentru a vindeca cumva amenințarea de la propriile temeri, gelosul manifestă atacuri de isterică și încearcă permanent să-și controleze partenerul în toate domeniile vieții.

În această situație, gelozia este o încercare de a forța partenerul să „iubească“ – adică, îl forțează la întreținerea continuă a temerilor gelosului – la dovezi veșnice, că el nu are nici un motiv să se teamă de singurătate și de inutilitatea sa. Prin urmare, de aici crește și sentimentul de proprietate, care încurajează gelosul să facă din partenerul său o proprietate fidelă, credincioasă și ascultătoare.

Întrebarea „Mă iubești?“ – este, de fapt, o rugăminte, ba chiar o cerere a gelosului de a-i liniști neîncrederea de sine. Gelosul poate fi interesat chiar și de sex doar ca o oportunitate de a se simți, că cineva are nevoie de el.

Gelozia ca frica de a fi prostul înșelat 

gelozia si dragosteaAcest tip de gelozie este frica de umilire. Gelosul de parcă simte, că partenerul trădător, fiind „conspirativ” cu amantul său, face din gelos un prost, îl inseala pe el și îl batjocorește pe la spate. Și acum, în anticiparea unei astfel de relații umilitoare față de sine, gelosul, în scopul de a-și apăra demnitatea sa, îi aranjează acuzatului un Armaghedon personal.

Nu ar fi atât de strașnic, dacă gelosul ar fi știut precis, că partenerul lui îl înșeală și atunci el ar fi avut „dreptul” de a fi furios. Dar acest tip de gelozie este orbitor. Gelosul anticipează evenimentele, și pentru a nu deveni prostul înșelat, își atribuie singur prea multe cunoștințe – nu-l poți înșala atât de ușor, spune el – deoarece el este atât de inteligent și perspicace. El nici nu are nevoie să dea ceva întrebări victimei sale, el poate începe imediat cu acuzații.

De la început, partea nevinovată se poate bucura chiar de această gelozie inocentă – parcă „mă iubește“ dacă este gelos. Până câmd treaba nu ajunge la atacuri de isterică și furie, un control tiranic sau gelosul poate chiar să ridice mâna la victima sa. Se spune, că „dragostea“ este crudă?

În cazurile mai grave, dorința de a descoperi „înșelăciunea“, de a arăta lumii trădătorul, poate deveni o pasiune și chiar sensul vieții. Gelosul își depune toate puterile în obsesia sa, și pentru a-și justifica investițiile, încearcă să prindă partenerul „la inselat” în orice situație imposibilă. Fiecare nonsens poate deveni, în ochii gelosului, o „dovada“ indiscutabil a falsității partenerului. Acesta poate fi gelos, chiar și atunci, când iubita îi spune, că l-a visat pe fostul iubit. 

În caz contrar, gelosul ar trebui să admită, că tot acest timp el singur se făcea prost, pentru că toate acuzațiile sale – cel mai adesea sunt o autoînșelăciune și prostie. Dar el nu este gata să recunoască aceste fapte și să se liniștească. Pentru el este mai ușor să insiste că este drept până la sfârșitul vieții, și să creadă că el este un erou singuratic, care apără dreptatea. Și nimeni nu-l poate păcăli. Pentru că nu este de folos nimănui. El și fără asta se păcălește singur.

Loading...

În același timp, gelosul refuză cu încăpățânare să-și asume responsabilitatea pentru sentimentele și grijile sale. De parcă asta nu el este gelos aruncând scânteie, ci el el este victima, este chinuit și torturat sever, forțându-l să fie gelos. Și de aceea gelosul cu atât entuziasm îl face vinovat pe propriul său partener în agonia sa, așteptând socoteala viitoare cu el, pentru toate chinurile experimentate. Într-o astfel de relație gelosul devine un tiran crud, care judecă necruțător si își pedepsește „omul iubit“.

Cine mai vrea să numească gelozia iubire? Și?

Gelozia ca neîncredere

Există o opinie comună, că gelozia este provocată de neîncredere. Dar pentru mine, de a explica gelozia cu neîncredere – este ca și cu să dai pe existența unor spații închise de propria ta claustrofobie. Și spațiile închise și neîncrederea sunt niște fenomene neutre, iar temerile din jurul lor sunt artificiale, – instabile și subiective.

Și nu toată gelozia este însoțită de neîncredere. La urma urmei oamenii sunt geloși nu numai la rivalii săi, dar și la locul de muncă și la hobby-uri, la copii și la motănei – la orice, ce distrage atenția râvnită de la gelosul. Și în cazul în care o persoană este, în general, predispus la gelozie, pentru neîncrederea lui nici nu este nevoie de motive. Paranoia le creează prin „magie“ din nimic.

 

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.